Am stat de vorbă despre începuturile sale, despre filozofia din spatele fiecărui reglaj și despre felul în care un instrument poate deveni o prelungire a emoțiilor unui artist.
Cum a început povestea dumneavoastră și ce v-a făcut să alegeți o nișă atât de rafinată?
Povestea a început cu o fascinație din copilărie – nu doar pentru sunetul pianului, ci pentru complexitatea lui mecanică. Îmi amintesc cum petreceam ore întregi studiind, autodidact, felul în care o simplă apăsare de clapă se transformă în vibrații armonioase.
În 1997 am avut șansa de a lucra ca tehnician la Liceul de Muzică din Constanța, locul unde am înțeles că această meserie nu este doar despre acordaje și reparații, ci despre a reda viață unor instrumente care, la rândul lor, dau viață muzicii.
Această profesie este o combinație rară între artă și mecanică de precizie. Un pian este un organism viu, cu o anatomie sofisticată și o voce proprie. Să îl readuci la perfecțiune este o muncă de tehnician, dar și un act de creație.
De-a lungul anilor am învățat că nu repar un obiect, ci redau suflul unui companion de scenă. Filosofia mea este simplă: „Un pian nu se repară, ci se readuce la viață.”
Care a fost primul pian restaurat?
Îl țin minte perfect. Era un instrument de excepție, din perioada interbelică. Restaurarea a durat mai bine de un an și a fost un proces care m-a format profund. Nu a fost doar o lucrare tehnică, ci o lecție despre răbdare, respect pentru istorie și bucuria de a reda glas unui instrument uitat.
În evaluarea unui pian, cât de important este touche-ul?
Touche-ul este interfața dintre pianist și instrument. Putem avea un sunet excepțional și un acordaj impecabil, dar dacă mecanismul nu este echilibrat, pierdem conexiunea.
Astăzi putem lucra cu o precizie de miligram, iar rezultatul este un echilibru perfect între sensibilitate și control. Un pian bine reglat răspunde uniform la atingere, oferind pianistului libertatea totală de expresie.
Nu se mai luptă cu instrumentul, ci cântă prin el. Aceasta este diferența dintre un sunet mecanic și o interpretare care inspiră.
Ați lucrat cu branduri de renume. Ce diferențe simțiți între ele?
Fiecare brand are o personalitate distinctă, o filozofie proprie.
Un Bechstein este ca un partener de conversație profundă, rafinată – te provoacă să asculți nuanțele, să descoperi subtilitățile.
Un Kayserburg, în schimb, este extrovertit, plin de energie, cald și încurajator.
Alegerea nu este despre „mai bun” sau „mai slab”, ci despre felul în care vrei să comunici prin muzică. Unul te inspiră spre introspecție, celălalt spre exprimare expansivă. Eu sunt doar mediatorul care le dă glas exact așa cum au fost gândite.
Ați lucrat cu instrumente celebre sau pianiști cunoscuți?
Da, am avut privilegiul de a colabora cu artiști importanți și instrumente cu povești impresionante. Una dintre cele mai frumoase colaborări a fost cu maestrul Johnny Răducanu – o experiență care a depășit sfera tehnică și a devenit o lecție de viață și sensibilitate artistică.
Fiecare pian are o identitate proprie, iar rolul meu este să o respect și să o amplific prin fiecare reglaj.
Cât de des ar trebui acordat un pian?
Ideal ar fi de două ori pe an, în funcție de utilizare și condițiile de păstrare. Pentru instrumentele folosite zilnic, acordajul periodic este esențial.
Pianul respiră odată cu mediul, iar schimbările de temperatură și umiditate îi influențează vocea. A-l menține în echilibru înseamnă a-i păstra sufletul viu.
Ce înseamnă o restaurare completă?
Este o muncă de finețe și răbdare, un echilibru între păstrarea autenticității și adaptarea la standardele actuale.
Include restaurarea plăcii de rezonanță, înlocuirea corzilor, reglajul mecanismului și aducerea sunetului la viață. Fiecare pian e unic, iar restaurarea este o conversație intimă între trecut și prezent.
Cum a evoluat interesul pentru pian în România?
Din 1997 până astăzi, interesul pentru pian a crescut constant. Avem o tradiție muzicală solidă și o generație nouă de artiști care tratează pianul cu respect și curiozitate.
S-au înmulțit concursurile, școlile și evenimentele culturale. Pianul rămâne un simbol al rafinamentului și al echilibrului între rațiune și emoție.
Ce sfat aveți pentru un tânăr care își cumpără primul pian?
Să aleagă calitatea, nu doar prețul. Un pian bun este un profesor tăcut. Îți răspunde sincer la fiecare atingere.
Chiar și un instrument second-hand, bine întreținut, poate fi un partener minunat. Important e să simți că te inspiră, că te invită să revii la el zi de zi.
V-ați întrebat câte piane ați acordat de-a lungul carierei?
Probabil câteva mii. Cu peste 25.000 de ore de muncă, fiecare instrument a fost o experiență unică.
De la școli și săli de concert, până la piane de familie cu povești emoționante – fiecare acordaj e o clipă în care respiri alături de instrument.
