Alina și Marius Dragne formează echipa Studio Crew57: el este fotograf culinar, iar ea aduce în fiecare cadru experiența de art director și food stylist. Împreună creează imagini pentru branduri, campanii și producții TV, transformând preparatele în povești vizuale care îți fac poftă.
Un blog de rețete creat peste noapte pentru Alina a devenit primul lor portofoliu si de acolo au aparut si clienții. Cei doi ne povestesc cum se naște o fotografie culinară, ce nu se vede din munca de pe set și de ce cred că imaginile cu mâncare reală își păstrează forța în era inteligenței artificiale.
În acest interviu, vorbesc despre începuturile studioului, munca din spatele fotografiilor și felul în care lucrează împreună.
De la blogul Delicii.com la Studio Crew57
Marius, faci fotografie culinară din 2012. Cum ai ajuns să alegi această nișă și în ce moment ți-ai dat seama că poate deveni un business adevărat?
Totul a pornit într-o seară, destul de spontan. Pe atunci eram programator, iar Alina avea deja pasiunea pentru gătit și împărtășea rețete cu prietenele. Într-o noapte, m-am decis să-i fac o surpriză și i-am pus pe picioare un blog. Până dimineața era gata și avea deja primele două rețete urcate. Dar de acolo a început provocarea. Alina lucra deja în studio cu alți fotografi și știa exact ce standarde își dorea: avea nevoie de imagini premium pentru rețetele ei. Așa că m-am apucat de treabă, am început să învăț, să investesc în aparatură și am descoperit că fotografia de food mă prinde la fel de tare. Momentul în care am realizat că se poate transforma într-un business adevărat a venit atunci când blogul — care ne-a fost, practic, primul portofoliu — a început să atragă atenția unor branduri. Ne-au scris primii clienți cu o întrebare simplă: „Ce poze faine aveți pe site! Puteți crea conținut de felul ăsta și pentru produsele noastre?”. De acolo, lucrurile au crescut organic și astăzi facem echipă în businessul nostru, Studio Crew57.
Alina, ai lucrat ca art director în fashion înainte să alegi food stylingul. Ce ai adus din lumea modei în felul în care construiești astăzi imaginea unui preparat?
Cred că cel mai mare avantaj pe care mi l-a lăsat perioada din fashion este felul în care privesc farfuria. Gândesc cadrul în același mod în care aș construi o ținută: mă joc cu suprapunerile (layering), caut să am un mix de texturi și combin culorile astfel încât totul să se lege și să creeze profunzime. Nu e doar despre mâncare în sine, e despre povestea pe care o spune în așa fel încât să îți facă poftă să o guști.
Ați pornit împreună Delicii.com, iar apoi pasiunea s-a transformat într-un business pentru branduri, reclame TV și producții. Care a fost proiectul care v-a făcut să simțiți că ați trecut la un alt nivel profesional?
Nu credem că a fost un singur proiect care a declanșat totul. Delicii.com a fost întotdeauna proiectul nostru de suflet și primul portofoliu serios cu care ne-am prezentat în fața lumii. Iar trecerea la nivelul următor n-a venit dintr-un moment izolat, ci s-a construit treptat. Fiecare client nou și fiecare provocare pe set a pus câte o cărămidă la fundația noastră. Proiect cu proiect, pe măsură ce am adunat experiență și ne-am câștigat încrederea, lucrurile au crescut natural de la sine.
Cum se construiește o fotografie care îți face poftă
Cum se construiește, de fapt, o fotografie de food care ne face instantaneu poftă? Cât este mâncare reală, cât este styling și cât ține de lumină, unghi și tehnica fotografului?
Sandvișurile, puse în valoare prin detaliile ingredientelor și lumina caldă. Foto: Studio Crew57.
E câte puțin din fiecare și depinde foarte mult de la un proiect la altul. Dacă focusul e strict pe preparat, noi mergem pe o variantă cât mai naturală, fără artificii exagerate. Dar dacă vorbim de un cadru de atmosferă unde stăm ore întregi pe set, e clar că apelăm și la tehnici mai complexe de styling, pentru că mâncarea reală s-ar deteriora sau și-ar pierde prospețimea sub lumini. Pe de altă parte, cel mai bun styling din lume nu ar ajuta dacă nu există lumina potrivită și unghiul corect. Aici intervin, de fapt, măiestria și tehnica fotografului: să știe să lege toate piesele astea împreună astfel încât totul să spună o poveste, să arate viu și să-ți facă poftă instant.
Există multe trucuri în fotografia culinară despre care publicul nu știe. Voi spuneți că preferați preparatele reale și imaginile cât mai puțin procesate. Care este limita peste care nu ați trece pentru a obține fotografia „perfectă”?
N-am zice că avem o listă rigidă de reguli bătute în cuie. În fotografia de food mai apelezi la mici trucuri de set ca să ții mâncarea în viață sub lumini. Food stylingul este și despre a gestiona risipa alimentară. Dar limita peste care nu trecem e legată de adevăr: nu ne dorim ca produsul final să fie complet rupt de realitate, nu ne dorim să pierdem esența preparatului. Vrem ca imaginea să fie impecabilă și să-ți lase gura apă, dar să rămână pe bune, nu o iluzie care te dezamăgește la masă.
Soț și soție, parteneri pe set
Sunteți soț și soție, dar și parteneri de business. Cum funcționează colaborarea dintre voi atunci când unul vede imaginea într-un fel, iar celălalt are o cu totul altă idee? Cine cedează de obicei?
La noi nu prea există un „cine cedează”, pentru că de obicei reușim să ne combinăm ideile până iese ceva pe placul amândurora. Avem încredere mare unul în celălalt. Iar dacă se întâmplă să avem două viziuni complet diferite, nu ne blocăm în discuții nesfârșite: pur și simplu le punem pe amândouă în practică pe set și vedem. Cadrul din fața noastră spune mereu adevărul, așa că alegem împreună varianta care funcționează cel mai bine.
Care a fost cea mai dificilă sau spectaculoasă ședință foto culinară pe care ați realizat-o și ce nu vede publicul din toată munca aflată în spatele unei singure imagini?
Fiecare ședință foto e o poveste separată și vine cu provocările ei. De exemplu, am avut proiecte în care a trebuit să recreăm atmosfera unei piscine, dar complet indoor. Sau, altădată, aveam nevoie ca niște ingrediente să plutească pur și simplu pe lângă produs. Și, pentru că preferăm ca totul să fie pe bune, am ajuns să agățăm ingredientele cu gută sau sârmă fină direct pe set, doar ca lumina și unghiul să cadă natural.
Desertul cu ciocolată și nuci, într-un cadru în care ingredientele par să plutească. Foto: Studio Crew57.
Asta e partea pe care publicul n-o vede niciodată: ore întregi de bricolat, ajustat la milimetru, multe vase murdare, răbdare și uneori chiar muncă fizică la propriu. Dar exact detaliile astea ascunse fac diferența între o poză oarecare și o fotografie care prinde viață.
Fotografia culinară în era inteligenței artificiale
După mai bine de un deceniu în această industrie, cum s-a schimbat fotografia de food odată cu Instagram, TikTok și inteligența artificială și ce credeți că va face diferența între conținutul artificial și munca unui fotograf și a unui food stylist adevărați?
Când am început noi, fotografia culinară abia dacă exista ca practică pe piață. toată lumea se baza pe imagini de stoc unde mâncarea n-avea nicio legătură cu realitatea și puteai găsi exact aceeași poză la trei competitori diferiți. Odată cu Instagram, TikTok și valul ăsta de inteligență artificială, totul a explodat. Dar ce nu s-a schimbat niciodată a fost răspunsul publicului. Avem clienți care folosesc în paralel și postări generate cu AI, și fotografiile create de noi. Iar la finalul lunii, când se uită pe analize, imaginile făcute de noi performează mereu mai bine. AI-ul poate desena un cadru lucios și perfect pe ecran, dar nu are gust, nu are textură reală și nu spune o poveste pe bune. Iar oamenii simt imediat diferența, miros lipsa de viață și reacționează doar atunci când le face ceva cu ochiul și le lasă gura apă.
