Energică, directă și la fel de pasionată de sport și televiziune ca în primii ani de carieră, Roxana Ciuhulescu vorbește deschis despre familie, disciplină, maturitate și dorința clară de a reveni pe micul ecran într-un format care să o reprezinte pe deplin.
Pari la fel de activă și energică precum acum 20 de ani. Care este secretul tău?
Sportul. Fără doar și poate. Sunt dependentă de mișcare și recunosc asta cu zâmbetul pe buze. Nu fac sport ca să arăt bine — deși e un bonus plăcut — ci pentru că mă face să mă simt bine. Mă descarcă de stres, îmi limpezește mintea, îmi dă energie și o stare de bine pe care nu o pot obține din altceva. Pentru mine, sportul nu e un moft, e stil de viață. Dacă nu fac mișcare câteva zile, simt că lipsește ceva din mine.
Crezi că vârsta este doar un număr sau simți că fiecare etapă vine cu o altă formă de maturitate?
Vârsta e un număr… dar unul care vine cu lecții. Fiecare etapă te schimbă, te șlefuiește. Important este cum alegi să îmbătrânești. Poți să o faci frumos, cu umor și cu curiozitate, sau te poți agăța de trecut. Eu aleg să mă bucur de fiecare etapă. Da, anii trec, dar și noi devenim mai siguri pe noi, mai împăcați, mai selectivi cu energia noastră.
Ce vârstă „simți” că ai, dincolo de cea din buletin?
Ar fi o minciună să spun că mă simt ca la 20 de ani — clar nu mai am energia haotică de atunci. Dar, sincer, mă simt cu cel puțin 10 ani mai tânără decât arată buletinul. Când ai copii mici în casă, nu ai cum să te simți „așezată”. Ești în permanentă mișcare. Și da, mai glumesc spunând că dacă mai fac un copil peste câțiva ani, rămân tânără pentru totdeauna.
Ce ritualuri zilnice te ajută să rămâi în formă – fizic și mental?
Mișcare aproape zilnică, în primul rând. Apoi, gândirea pozitivă. Pare un clișeu, dar chiar funcționează. Aleg conștient să văd partea bună a lucrurilor. Și mai e ceva: disciplina. Chiar și când nu am chef, fac. Pentru că știu cât de bine mă voi simți după.
Cum este viața ta cu un copil adolescent și unul școlar? Care sunt cele mai mari provocări?
Este… intensă. Diferența de vârstă dintre ei a fost, sincer, un avantaj. Cea mare a fost un sprijin extraordinar pentru cel mic. Acum ne ajută, îl ia de la școală, îl supraveghează la teme — ceea ce pentru mine e aur. Sigur că există și conflicte, replici, uși trântite. Dar așa cresc. Și eu am frate și știu că din toate micile „războaie” rămâne, de fapt, cea mai puternică legătură.
Există diferențe majore în modul în care gestionezi fiecare etapă a copiilor?
Total. Cu primul copil înveți. Cu al doilea aplici… și mai relaxezi standardele. Cred că părinții cresc odată cu copiii lor. Nu suntem perfecți, dar iubirea și maturitatea ne ajută să luăm deciziile potrivite.
Îți mai rămâne timp suficient pentru tine? Ce înseamnă „timp pentru tine” acum?
Nu este ușor. Mă trezesc la 6 dimineața, ziua începe în forță și se termină târziu. Uneori am senzația că m-am clonat. „Timp pentru mine” înseamnă o oră de sport, un duș în liniște sau 20 de minute cu o cafea băută fără grabă. Atât. Dar sunt momente care mă resetează. Și da, mai sunt zile în care simt că oboseala mă prinde din urmă. Atunci pun pauză. Pentru că altfel nu funcționez.
Cum se mai simte mama ta și cât de important este sprijinul familiei în viața ta?
Familia este centrul meu de echilibru. Sprijinul lor înseamnă tot. Mama trece printr-o perioadă grea și, ca orice copil, mi-a fost foarte greu să accept asta. Te simți neputincios. Dar puterea ei, optimismul ei, credința ei sunt incredibile. În astfel de momente îți dai seama ce contează cu adevărat. Restul devine zgomot de fundal.
Ți-ar plăcea să revii în televiziune într-un format care să te reprezinte 100%?
Da. Clar da. Televiziunea rămâne una dintre marile mele iubiri profesionale. Mi-ar plăcea un format care să mă reprezinte: energie, sport, mașini, oameni autentici. Fără artificii inutile. Dacă va veni proiectul potrivit, sunt pregătită.
Te-ai vedea având propriul podcast?
Nu știu dacă un podcast este neapărat forma ideală pentru mine. Sunt multe, dar puține chiar reușite. Și recunosc că eu însămi nu am răbdare să urmăresc unul cap-coadă. Dar dacă aș face ceva, ar fi clar despre sport și mașini — două pasiuni care mă definesc. Și aș aduce invitați care chiar au ceva de spus, nu doar de bifat apariții.
Ce proiecte te entuziasmează cel mai mult în acest moment?
Mă entuziasmează tot ce înseamnă construcție pe termen lung. Proiecte în care pot pune energie reală, nu doar imagine. Și, sincer, mă entuziasmează ideea de a reveni într-un format media care să mă reprezinte. Simt că mai am multe de spus.
Care sunt obiectivele tale pentru 2026, profesional și personal?
Personal, îmi doresc mai mult timp cu familia. Vacanțe mai dese, râsete, seri cu filme și clătite făcute în bucătărie. Profesional, îmi doresc o revenire în televiziune într-un proiect puternic, curat, autentic.
Există un vis „sportiv” pe care încă nu l-ai bifat?
Întotdeauna există un nou vârf de urcat. Nu ne oprim niciodată din visat.
Ce mesaj le transmiți femeilor care cred că nu pot avea și familie fericită, și carieră de succes?
Se poate. Dar nu fără echilibru. Nu există perfecțiune. Există organizare, prioritizare și multă muncă. Și mai ales — acceptarea faptului că nu le poți face pe toate perfect, în același timp. Poți avea și familie, și carieră. Dar trebuie să îți alegi luptele și să nu uiți de tine.
foto: Mihai Solovastru, arhiva personala